vis de una singură
**
mai șoptesc până mă așezi la loc
aproape de mine cu fiecare încheietură, articulație
și nerv. aproape să mă simt cu fiecare eu din care
mi s-a extras puțin din aer și puțin din frică. cu fiecare bătaie de inimă
ce oprea sub cântec păcatele rămase în urma
păcatelor lumii.
din ce în ce mai mult
semăn cu o casă nelocuită cu geamurile sparte
unde nici lumina
nu îndrăznește să calce.
din ce în ce mai mult
pământul mă ascultă ca o zeitate
și eu încă mai șoptesc până mă așezi la loc
fără să știu
până ce încep să adorm
aproape de mine
să simt lumina închircită în sân
ca un fetus nemângâiat .
**
Advertisement
