()

 

nimeni nu ştie cât va mai ţine

coloana de paie şi visul de piatră

din care zboară vrăbii şi vulturi şi cuiburile

şi acum

cu totul

se-aruncă în soare

în ridicarea lor spre cer

e şi mai putin loc

pe pământ pentru lumină.

Nimeni nu ştie cât va mai ţine

Până mă voi răsturna în ochii tăi

Aproape ca apusul

Apoape ca împreunarea noastră cea dintâi

Îmi vei purta

 naşterea răsăritului nostru

căci

nimeni nu ştie cât va mai ţine.

 

Advertisement