a spune despre zile

Ne trezim dimineaţa cu trupurile golite

din pielea noastră s-a făcut cearşafuri

şi perne

din toate nopţile

mă iei de mână şi îmi şopteşti

că tot scenariu e numai

 un fel de a începe să cunoşti ceva dincolo de tremurul  rece al cărnii

 dincolo de stolurile de zile

crescute aproape ameninţător

acum arată

nici mai mult nici  mai puţin

ca burta unei femei pe cale să nască

atât de mulţi copii

ai nimănui

miros din ce în ce mai mult a pământ

şi mare, şi scoici

şi nu ştiu de ce

din palme le ies un lan de maci

îi privim de atât de mult încât

ne cad pleopele

pe umeri

ca o ninsoare

îţi simt degetele

şi-mi şopteşti

ca tot jocul e numai

un fel de a cunoaşte ceva dincolo de moartea de turmă a cărnii

dincolo de toate vieţile si toate morţile

numite în ea.

Advertisement